"Femeia este fanta care se deschide in zona vizibilului pentru a lasa
extraordinarul sa patrunda in lume."
Gabriel Liiceanu

Artista Oana Lianu

 

Cum aţi decis să urmăriţi cariera de acum?

Au fost cateva puncte de referinta. Am avut parte de o copilărie minunată, iar la Zalău, orasul unde mi-am petrecut primii 18 ani, am beneficiat de un cadru excepţional pentru dezvoltarea şi afirmarea disponibilităţilor mele artisice, fapt dovedit, de altfel, şi prin debutul timpuriu. La noi în casă se asculta foarte multă muzică, în special muzică populară, tatăl meu, prof. Ion Lianu dedicându-se în totalitate studierii şi interpretării folclorului românesc. Tatăl meu obişnuia să spună întotdeauna că ceea ce nu a reuşit el să realizeze în domeniul muzical(fiind totusi profesor de istorie la baza!) are încredinţarea că va realiza fiica lui, Oana Lianu.
Părinţii mei şi-au dat seama de talentul muzical al meu şi la vârsta de 6 ani şi jumătate, când m-am dus la şcoală, am început studiul pianului, primul instrument la care am învăţat să cânt. Am urmat Şcoala de Muzică din Zalău, obţinând, în fiecare din cei 8 ani, locul I la pian, muzică clasică. La vârsta de 10 ani tata m-a iniţiat şi în arta altor instrumente populare de suflat: fluier, caval, ocarină, tilincă, cimpoi şi drâmbă, ajungând mai târziu să le stăpânesc foarte bine. La 13 ani am avut parte de cea mai mare cotitură din viaţa mea, Dumnezeu intervenind decisiv în destinul meu muzical. Am fost operată la degetul arătător al mâinii drepte din cauza unui panariţiu, iar tatăl meu şi-a dat seama că nu mai putea fi vorba de o carieră în domeniul pianului. Sfârşitul atât de rapid al unei cariere pianistice s-a dovedit a fi de fapt începutul alteia, naistice, de cel mai mare succes. Ideea genială i-a aparţinut aşadar tatălui, care s-a gândit că naiul este un instrument care nu necesita nici un fel de digitaţie şi, astfel, am început studiul noului instrument.
De la 15 ani am făcut parte din orchestra „şcoală” Folclorica, grup instrumental fondat şi condus de tatăl meu, alături de care am început să mă bucur deopotrivă de succes în ţară şi în străinătate. Primul turneu în afara graniţelor ţării a fost în Franţa, la Viotrolles, unde am fost numită copil minune al naiului (1991) iar un an mai tîrziu am fost numită Prinţesa naiului, tot în Franţa, la Martigues, la un alt Festival Mondial de Folclor.
În anul 1990 am intrat la Liceul de Matematică Fizică din Zalău, secţia fizică-chimie, părinţii mei dorindu-şi totuşi să fac Facultatea de medicină. În clasa a X-a am luat prima mea decizie extrem de importantă şi m-am mutat la secţia de limbi străine din cadrul aceluiaşi liceu, hotătâtă fiind să mă pregătesc în particular ca să merg la facultatea de muzică. Mi-am dat seama că muzica ocupa un loc mult prea important în viaţa mea şi, cum nu exista un liceu de specialitate la acea vreme în Zalău, m-am mutat la limbi străine. Lucrul acesta m-a ajutat enorm în viaţă, fiind o excelentă vorbitoare de engleză, franceză şi germană, prezentând în toată lumea instrumentele populare la care cânt, dar şi frumuseţea şi unicitatea folclorului nostru românesc. Tot în timpul liceului am absolvit şi Şcoala de Arte din Zalău cu media 10, pregătindu-mă în particular pentru a intra la Conservator la Cluj-Napoca. Sunt anii în care am început să studiez la nai muzica clasică, dar şi alte genuri muzicale (cafe concert).
Am absolvit liceul în anul 1994 şi tot atunci am intrat la secţia Pedagogie Muzicală a Academiei de Muzică George Dima din Cluj-Napoca. O coincidenţă deloc de neglijat a fost faptul că, pe lângă alte probe, pianul a fost instrumentul cu care m-am prezentat, şi la care n-am încetat să cânt niciodată. In 1999 am intrat ca preparator universitar la Facultatea de Muzica a Universităţii din Oradea.

Care este cel mai frumos moment din cariera dumneavoastră?

Ambele cariere, cea artistică şi cea academică, mi-au adus satisfacţii excepţionale. În cariera artistică, toate distincţiile, trofeele, premiile, dar şi bucuria de a cânta pentru cei din jur şi feed-backul primit din partea publicului la fiecare concert, reprezintă, în parte, cea mai mare realizare. În ce priveşte drumul meu universitar,
au fost cateva momente care m-au marcat la superlativ: am devenit Doctor în muzică Magna cum laude la 28 de ani, apariţia celor 3 cărţi ale mele, articole, publicaţii, simpozioanele, juriile, comisiile nationale şi internaţionale în care sunt invitată, dar şi satisfacţiile oferite de predarea la universitate, studenţii, sunt deopotrivă momente culminante ale carierei academice.

Cum reuşiţi să jonglaţi cu viaţa profesională şi cea personală?

Este extrem, extrem de dificil, viaţa îmi este calculată pe minute, dacă pot să mă exprim aşa:)
 

Dacă aţi avea puterea să schimbaţi lumea, care este primul gând care vă vine în minte?

Sa dispara invidia si sa primeze corectitudinea!

Care sunt atuurile unei femei puternice?

Echilibrul, inteligenţă, ambiţia, muncă, răbdarea, perspicacitatea, determinarea.

Ce planuri de viitor aveţi?

Multe şi diverse. În plan personal, doresc să realizez noi înregistrări, singură, dar şi împreună cu soţul meu Petrică Popa şi el un virtuoz al taragotului şi saxofonului. Am foarte multe concerte, atâ în ţară cât şi în străinătate, (de exemplu, între 17-21 decembrie voi participa la Conferinţa Internaţională a Institutului Diplomaţiei culturale ţinută la Berlin, în calitate de conferenţiar, dar şi cu un concert extraordinar), iar între timp îmi dedic timpului băieţelului meu Ionică Lianu-Popa, elev în clasa a II-a la Liceul de Arte din Oradea care ne calcă pe urme cu brio.

Aveţi un model de viaţă?

Părinţii mei: mama, cu un nume parcă predestinat, Doina, a fost o deosebită profesoară de limba română
şi latină, iar tatăl, am menţionat, artist de excepţie al instrumentelor populare de suflat. Sunt ceea ce sunt datorită lor.

Ce sfaturi aveţi pentru doamnele sau domnişoarele care doresc să vă urmeze cariera?

Indiferent de carieră, să nu renunţe niciodată la visul lor şi să creadă în Dumnezeu.

Care sunt hobby-urile dumneavoastră?

Cititul, fotbalul, pescuitul, şi inevitabil, cântatul!


« Înapoi la interviuri